Ordonanța de Guvern 2 / 2018 prevede obligația agențiilor de turism de rambursare integrală a sumelor achitate pentru pachete de turism care nu au putut fi prestate din pricina unor circumstanțe inevitabile și extraordinare.
În condiții normale acest lucru ar fi fost posibil, chiar dacă ar fi însemnat un efort financiar din partea agenției de turism. În condițiile actuale rambursarea avansurilor ar însemna colapsul întregului lanț turistic. În urma acestui colaps se ajunge la scenariul cel mai negativ, prin care niciun turist nu va mai putea încasa nimic.
Băncile sunt protejate prin lege de aceste scenarii, având dreptul de a limita retragerile deponenților în anumite condiții. Deoarece nimeni n-a putut prevedea această situație globală, nu există cadru legislativ care să protejeze agențiile de turism de aceste situații extreme și care să poată oferi garanții turiștilor în privința sumelor deja achitate.
O bancă folosești banii depuși de clienți pentru a acorda împrumuturi. Dacă acele împrumuturi nu sunt recuperate (cum s-a întâmplat în cazul crizei din 2008), banii deponenților sunt în pericol.
O agenție de turism folosește sumele încasate pentru a achita, în numele clientului, către furnizori (hoteluri, companii aeriene), etc. Acum, o parte din acești furnizori, protejați de legislația internă, nu mai sunt obligați să returneze banii către agenția de turism. Prin urmare, chiar dacă și-ar dori, o agenție de turism nu ar avea cum să restituie sumele deja transmise către furnizori pentru garantarea locurilor și a tarifelor.
Mai mult decât atât, din sumele achitate de turiști, o agenție are dreptul la un comision pentru munca prestată. Din acest comision se achită salarii, taxe către stat, chirii și multe altele. Nici aceste sume nu mai pot fi recuperate, deoarece acestea au fost deja consumate pe servicii ce nu pot fi rambursate. De fapt, una dintre cele mai dificile situații în care se poate afla o agenție revânzătoare este aceea în care furnizorii promit și fac public faptul că returnează sumele achitate către clienți. În această situație agenția revânzătoare este obligată să restituie comisionul pe care, cel mai probabil, nu îl mai deține. În cazul în care nu poate găsi înțelegere din partea turiștilor, singura opțiune este insolvența.
În cazul avansurilor achitate parțial situația este mult mai simplă, deoarece atâta vreme cât turistul nu își îndeplinește obligația de achitare a tranșelor în termen, nici agenția nu mai are obligația colaterală de prestare sau de garantare a serviciului.